Ora 13:21: sună telefonul.
Puteam să jur că este un super-erou cu care am avut câteva conflicte cu o seară înainte, şi acum vroia împăcare fără supărare. Dar NU!
Când am auzit: “Marius Balaci sunt…“, am încremenit. Da, am uitat să ataşez logo-ul, dar dacă aş fi ştiut că domul Balaci mă va suna personal cu atenţionarea, parcă aş mai uita odată să îl ataşez… fie vorba între noi.
Deci e de bine, ne-au ajuns dulcele debitări la destinaţie. Uh… parcă repir uşurată, şi îmi vine inspiraţia pentru proiectul la Sociologie.
Eu m-am mirat cand am aflat ca noi am trimis si logo-ul odata cu formularul. Uitasem de el. Bine ca nu mi-a revenit mie sarcina asta
)
Hai ca nu te-a sunat Dumnezeu. Daca esti mic si uituc? Te-a sunat omul sa-ti spuna. Noi am pus o poza cu desene animate in locul unuia dintre candidati, sa vezi acolo balbaiala pe mine. Cum ii explici ca nu avem un candidat desenat.
Cristi C: nouă ne era teamă că nu am scris mail-ul corect, şi să primeşti un telefon de la Olimpiade, şi nu de la femeia de servici, parcă te ia cu furnicături. Oricum, totul e bine când se termină cu bine…
Stati sa treceti in finala…atunci sa vezi convorbiri cu organizatorii
) Noia nul trecut i-am sunat cu o ora inainte de expirarea termenului limita pentru trimiterea campaniei pentru ca era prea mare si nu inacepea in mail 
) Apoi ne-am dat seama ca mai uitasem ceva si am trimis iar si i-ar l-am sunat pe Marius Balaci 