Prima dimineaţă de aşteptare

Este prima dimineaţă după ce am trimis la galop pe drumuri pavate de fibre formularul de înscriere. Ideile, formulările erau întocmite cu multi timp înainte însă limitarea de 4000 de caractere ne-a cam ţinut pe loc. Nu mi se pare corectă această restricţie pentru care a trebuit să tăiem legate la ochi. Ne-a durut sufletul, şi la fiecare propoziţie eliminată am suferit fiecare în tăcere.  Am ales fotografiile care să ne îmbrace cochet de serbare, am elaborat descrieri sumare dar consistente şi ne-am trezit că ceasul arăta mai mult cu o oră decât ne-am fi aşteptat. Nu am stins lumina la ora 20:00, şi nu din lipsă de respect pentru pământ, ci din criza de timp în care ne găsisem. Tot ce îndrăznim să facem este să aşteptăm cu emoţii şi unghii roase.