În contextul apropierii de evenimentul care îi întrece pe Prigoană şi Zăvoranu la graficul notorietăţii, ne-am apucat să privim cu expresii tâmpe pe faţă cum trec zilele până la preselecţie. Totul porneşte cu o cafea amară care îţi alimentează zilele cu energie. Ai spune că suntem prea mici pentru aşa ceva, şi dacă de pe acum ne înlocuim vitalitatea specifică vârstei cu cofeina, ce ne facem în stadiul de fosi vârstei a treia? Ce poţi să le faci…or să îmi dea ele dreptate. Noi NU, Batman, Batman! Şi pe fundalul cofeinei în exces, a reprofilării lui Moş Ene (bătrânul care trecea pe la gene) spre clubbing şi nopţi pierdute prin bodegi cu fetişcane dezorientate vestimentar, am început să înlocuim ziua cu noaptea. Şi nu inutil, ci productiv. Eminescu gândea mai metaforic noaptea, Bucureştiul arată chiar curat noaptea, Zburătorii ieşeau la agâţat noaptea, deci ăsta da interval propice succesului. Tot noaptea, ne-au ieşit idei îndrăzneţe pe care le împărtăşeam ziua una cu cealaltă, până a ieşit ceva convenabil şi promiţător. Experienţa noastă în PR, momentan, se rezumă la istorie şi campanii de promovare pentru ghiocei. Dar socializarea continuă, sau domnul profesor Iacob, consideră că omul tot să înveţe este făcut.
Trecând peste… magnifică zi. Mergeam grăbită, la pas spre facultate, unde urma să întreprind o prestaţie cu şi despre travestiţi…şi tot mergeam…şi tot grăbită. De la Victoriei până la Romană, plantat din doi în doi metri câte un poliţist durduliu pe care ai senzaţia că dacă îl împingi mai brutal riscă să se rostogolească. În faţa mea, observ o bătrânică, măruntă, confuză, care parcă ar fi vrut să intre cu cineva în vorbă…şi s-a uitat în spate. Nenorocul grăbitului care nu are la îndemână mantia invizibilităţii lui Potter. Şi mă întreabă : “Domnişoară dragă, eu pe unde trebuie să merg? Adică eu trebuie să merg între liniile astea portocalii şi maşinile pe lângă?” Sună hilar nu? Dar de mult Bariera Vergului a devenit Piaţa Muncii. Şi bătrânelul ieşit din casă se trezeşte în plină ţară gătită de gală, dar tot cu mizerii sub unghii. I-am explicat evident cum stă treaba cu motivarea evaporării banilor din bugetul statului…totul sumar, pentru că travestiţii menţionaţi mai sus aveau prioritate.
…şi bătrânelul care duce cu el scaunul de pescuit. Urca de fiecare dată din staţia Obor, se ducea în capătul metroului, îşi desfăcea scăunelul şi se aşeza voios. Poate că încerca să sfideze mulţimea în picioare, poate că vroia să bată obrazul tinerei generaţii, poate că lumina îl avantaja mai bine din unghiul acela, orice se poate.
