Ştire venită de sus, nu de la Vatican, ci de la atitudinea.ro (pentru că suntem abonaţi online, pentru că vrem şi putem).
O firma de constructii a interzis fluieratul pe santierele sale din Bristol. De acum muncitorii nu mai au voie sa-si arate aprecierea fata de femeile care viziteaza santierul in acest fel.
Decizia conducerii firmei vine sa sprijine femeile care viziteaza santierul in vederea cumpararii unui apartament. Pana acum reprezentantele sexului frumos se simteau stanjenite de fluieraturile muncitorilor. Chiar si barbatii nu erau in largul lor cand auzeau aprecierile zgomotoase ale muncitorilor asupra femeii iubite. Astfel , firma de constructii spera sa atraga publicul feminin spre produsele pe care le ofera.
Muncitorii nu par sa fie prea dezamagiti de regula impusa. Ei sunt de acord sa renunte la fluierat daca aceasta le va aduce mai multe vizitatoare.
Eu una am crezut pe tot parcursul copilăriei că sunt un băieţel. Ştiam să fluier fără documentare preliminară, şi îmi ieşea chiar foarte bine. Era ceva ereditar, unul dintre cele 27 de instincte cu care vine copilul la naştere. Mă jucam aruncatul-cu-portofelul pe abţipildurile Turbo…cică ţaca se numea, făceam întreceri pe biciclete, mă jucam raţele şi vânătorii, făceam karate …cu toate astea nu mă bărbieream şi nu făceam pipi din picioare.
Azi sunt cârcotaş.
A cita o ştire şi a nu-i pune diacritice când articolul tău are aşa ceva e ca şi cum ai merge la o întâlnire de business topless, dar îmbrăcată la patru ace în rest.
The devil is in the details.