Una dintre degeţele, doarme de două săptămâni în moloz şi vinarom. Gândeşte pentru o singură nişă, a decoraţiunilor interioare şi cromaticilor. Te murdăreşte sufleteşte mizeria şi dezordinea, te face irascibil şi scârbit de curăţenia sanitară exterioară care contrastează cu tine. Domnii muncitori sunt tipic de simpatici. Fac glume savuroase pe seama subiectului: Gogu studentul la Facultatea de Trafalet şi Ansamblat Uşi care învaţă pe brânci să obţină o bursă în afară pentru a se specializa pe Răzuit Pereţi. Singurul lucru care mă face să supravieţuiesc este imaginea finală, proiectată idilic. O să fie ceva rupt din vară, sau cu îngăduinţă, putem spune şi primăvară. Un verde, un galben digerabil şi ceva nuanţe subtile care să ajute digestia. Debea aştept 
. După ce finalizăm lucrările, vă invit pe toţi să savurăm un păhărel de nihon no sake, sub care să vedem totul armonie şi vată pe băţ.
Şi pentru că nu poţi porni la drum fără documentare, am găsit blogul ăsta care abordează un frumuşel-ciudăţel. Iar acum, câteva imagini reprezentative, care întrec Ikea şi nasul ei în vânt:
