Cândva ne-am cunoscut sub mâna unui pianist novice. Acesta atingea clapele cu câte un deget, iar sunetul îi părea rece. În fiecare zi trudea să dea fluiditate sunetului, dar zadarnic. Uitându-se cum valurile stăbăteau armonios marea, acesta se gândi să străbată şi el cu toate degetele clapele pianului. Aşa, pianistul nostru a reuşit să compună armonia lumii, visele irealizabile, sunetele fericirii, cu ajutorul acelor cinci degete laolaltă.
